Inima-Rea

Lictore, numai tu nu vezi cît eşti de caraghios. Spre binele tău – cred.

2 weeks, 1 day ago onWordpress in voxpublica.realitatea.net

Dar de ce-ar fi adevărat ce scrie cronicarul român contemporan? E ca o răzbunare postumă – i-o fi cerut bani lui Tomiţă şi ăla n-o fi avut, sau n-o (mai) fi vrut să-i dea, că-l ştia de poamă rea.

Ori de ce n-ar fi jucat Tomiţă scena fricosului, pentru a nu-şi complica viaţa cu poveştile altora?

Tu cum faci, Aline, de înghiţi pe nemestecate prostiile ăluia, contează că a fost doctor? Ştii tu că doctorul românesc este, musai, om de mare caracter?

Şi de-ar fi adevărat ce memorializează cronicarul, nu-ţi pute chestia asta? N-ai băut niciodată cu prietenii, n-ai vorbit vrute şi nevrute – ba chiar şi neştiute, că se rupsese filmul? Şi bine era cînd le-auzeai în tîrg?

De fapt, doctorul tău poate că tocmai mărturiseşte que lui aussi a pris jadis la pipe (informator, cadru conspirat) şi că Tomiţă îl mirosise – ce zici de asta?

Ce dracu’, Aline, eu am pretenţii de la tine! ... See all content Hide content

2 weeks, 1 day ago onWordpress in voxpublica.realitatea.net

C Teodorescu vede doar două anticomunisme – al lui Tismăneanu şi al lui Oprea. Eu cred că sînt 3 – deocamdată.

Ar fi unul de Dreapta – aripa Tismăneanu; unul de stînga – aripa Oprea; şi unul de centru – al lui C Teodorescu.

Ca şi-n politică, problema apare la guvernare: cine dobîndeşte puterea caută să-şi impună soluţia. Aici, prin eliminarea variantei opuse şi atragerea “centrului”.

Ca şi-n politică, nici o guvernare nu e veşnică. Astfel, e de aşteptat ca, după ce Dreapta umple bibliotecile cu tomuri anticomuniste, să vină Stînga şi să-nchidă bibliotecile, pentru a deschide situri cu mărturii arheologice ale represiunii comuniste.

Ca şi-n politică, nu e normal să funcţioneze amîndouă soluţiile, simultan. Adică, pînă azi, a fost anormal să avem şi soluţia teoretică şi teoretizantă, şi pe cea practică. Adică, azi, am intrat în normalitate.

Totuşi, dinspre “centru”, ne parvine nostalgia după anormalitatea de pînă acum. Pur teoretică, fiindcă ciocnirea anticomunismelor era scrisă-n stele – ca normalitate, cred. Şi tot ca normalitate, unul îl înghiţea pe celălalt – ca o gaură neagră. Ceea ce e perfect natural, antimateria fiind pură speculaţie teoretică, avînd rolul de a demonstra că, practic, totul are o limită – pînă şi anticomunismul, de pildă.

Eu nu cred că s-a terminat. Parcă văd cum apare anticomunismul cu faţă umană, ultimul pe listă – cu voia dv. Acela care va demonstra că nici comunismul n-a fost doar rău – nicidecum întruchipare a Răului. Manifestul său teoretic e deja scris de Rosapepe – fost ambasador american la Bucureşti.

Cu părere de rău – aproape – prevăd că ultimul se va aşeza la centru, acolo unde bunele şi relele stau într-un just echilibru pînă cînd alt dezechilibru…

“Cu părere de rău”, fiindcă echidistanţa “centrului” e ţinta tuturor celorlalte orientări, în bezemtica lor năzuinţă spre dezechilibre. ... See all content Hide content

2 weeks, 3 days ago onWordpress in voxpublica.realitatea.net

icu: O adevărată dovadă de bun simţ era să-i dedicaţi textul de mai sus lui Dorin Tudoran, care – în nici un caz – nu ştie despre caz nimic mai mult decît ştim noi toţi.

Iar o dovadă de simţ al ridicolului – să nu presupuneţi că DT şi LA sînt buni prieteni.

2 weeks, 3 days ago onWordpress in voxpublica.realitatea.net

Probleme cu traducerea în română – clară tendinţă de hipercorectitudine.

“Israelul şi Siria va trebui să negocieze direct” frizează dezacordul dintre subiect şi predicat. Formele recomandate: Va trebui ca Israelul şi Siria să…; Israelul şi Siria vor trebui să….

Probleme cu exprimarea-n româna literară: “…nu înseamnă că statele nu au dreptul să aibă propria politică externă.”

Se încalcă principiul proprietăţii temenilor. Logic, statele nu pot avea propria politică externă decît dacă e aceeaşi pentru toate. Deci, bine era “.. nu înseamnă că vreunul dintre state nu are dreptul la…”

Da, ar fi mai mult de muncă la text dar “se merită” – părerea mea…

În ce priveşte tradiţia bunelor relaţii româneşti cu Israelul şi ţările arabe, e de aşteptat că acestea să nu mai fie suficiente pentru o implicare din poziţia de negociator, în conflictul arabo-israelian, pentru simplul motiv că Ro este – azi – membră a NATO, “aliată naturală” a Israelului, în ochii arabilor.

Tot azi, se vorbeşte despre civilizaţia iudeo-creştină, uşor de considerat absolut diferită de cea musulmană. Chiar dacă “cele trei religii monteiste” sînt şi “ale Cărţii”, nu e de aşteptat să avem, vreodată, termenul “civilizaţia iudeo-musulmană”.

În fine, e de o naivitate înduioşătoare aserţiunea că, în Israel, Dreapta vrea pace, iar Stînga – nu. Concesiile pe care Israelul le face păcii din regiune depind de cu totul alţi factori decît culoarea politică a partidului aflat la putere. Iar culorile politice reale din Israel nu sînt Stînga-Dreapta ci ultraortodocşii şi ceilalţi. În momente de mare-ncordare naţională, ultraortodocşii capătă ponderea necesară influenţării deciziilor politice, mai ales atunci cînd participă la guvernare. Aceştia sînt principalii adversari ai păcii, în Orientul Mijlociu – din partea israeliană, desigur. Să ne amintim, doar, de Ytzak Rabin, care nu de mîna musulmanilor a pierit. ... See all content Hide content

2 weeks, 3 days ago onWordpress in voxpublica.realitatea.net

#24: O fi şi asta, eu l-am citat pe unul care chiar cîntă asta.

1 month ago onWordpress in voxpublica.realitatea.net

ariel, val-one: Vă rog eu mult, nu-mi spuneţi “maestrul” că mă enervez. Nu sînt decît un pic de scriitor care nu va ajunge unul întreg datorită multor lipsuri, de tot felul. Faptul că-mi mai apare cîte ceva, pe ici, pe colo, e mai curînd inexplicabil pentru mine.

-

rurik: mai curînd, se congolizează Suedia, decît se suedizează Congo. Altminteri, e geşit raţionamentul tău. Corupţia este o măsură a lipsei solidarităţii sociale, care nu e una de clasă ci una de educaţie. Gîndeşte-te doar la fpatul că noi concurăm Suedia doar la capitolul “miliardari şi milionari”. Eu cred că o surclasăm, la acest capitol, fiindcă faimoasele anale indexînd bogătaşii români au cel puţin jumătate din pagini albe.

Mai gîndeşte-te la faptul că mai repede ajungi milionar/miliardar, ca demnitar al statului român, decît ca întreprinzător privat. De aceea, se poartă incompatibilitatea, la români.

-

Laura C mi-a dat întîlnire peste 10 ani. Nu-i o perioadă pe care să n-o pot trece, numai că d-ei va fi, atunci, o simplă gospodină – în cel mai bun caz. În cel mai rău – funcţionar public, poate chiar demnitar. Unul care ar întări din urechi, la argumente gen con-futius, fiindcă are el socotelile lui. ... See all content Hide content

1 month ago onWordpress in voxpublica.realitatea.net

Teoria bipartidismului nu-i a lui Antonescu, e a lui Patriciu. (Ba chiar şi a lui Valeriu Stoica, precizare necesară). Tot a lui ( a lor) este ideea că numai politica de Dreapta e corectă, una unde statul e un arbitru al contenciosului apărînd între forţele ce se-nfruntă pe piaţa liberă. Unul favorizînd o dezvoltare economică sănătoasă. Din păcate, scurtarea ciclului crizelor economice arată că dezvoltarea economică numai sănătoasă nu e, că-şi duce boala pe picioare, prin Vest, şi-i pune la pat pe ceilalţi. Dar pas de-l convinge pe-un proaspăt miliardar – ieşit din supa primordială a tranziţiei – că statul-jucător nu e dăunător vieţii economice sănătoase. El este statua vie a acelui adevăr.

Aşa că Antonescu face tot ce a făcut – cîntă după o partitură care i s-a pus dinainte, ca preţ al rolului de capelmaistru.

Şi PD-L s-a-nhămat la o politică de dreapta, dar evoluează-n manejul politic doar cu hamurile, greutatea imensă pe care-ar trebui s-o mişte, s-o transforme, s-o modernizeze mai are de aşteptat pînă să-i vină rîndul. Dac-o să-i vină vreodată căci eu tare mă-ndoiesc.

Indiferent de ceea ce crede Antonescu – căci chiar nu contează ce crede el, în ciuda leşinului erotic al cuconetului liberal, care-l creditează cu o subtilitate care “nu-i pentru oricine” – rămîne ceea ce au făcut liberalii cu Antonescu în frunte: au fost cu fundu-n două luntre. Stategie care i-a dus la imensa victorie de a pierde pe toată linia. Faptul că încă mai contabilizează cele două milioane de voturi, în contul prezidenţiabilului Antonescu, arată că n-au înţeles de ce au pierdut. Mai ales, arată de ce n-or să mai adune vreodată atîtea voturi.

Ei n-au reuşit fiindcă nu l-au mai avut pe Stolojan. Doar DragăStolo era capabil să se dea lovit şi să lase cale liberă lui Geoană, pentru a-l învinge pe Băsescu, din primul tur.

Ceea ce spune, acum, Antonescu trebuia spus acum 6 luni, cel mai tîrziu: Obiectivul imediat al PNL este eliminarea PD-L, pe cale politică. Astfel, PNL va susţine PSD, în alegerile din noiembrie.

Or,nu – liberalii s-au crezut deştepţi, jucînd bătrînul joc al negocierii forţei lor electorale, scăpînd din vedere faptul că 2+3=5 dar n-au forţa lui 5. Cu 5 milioane de voturi în turul I, pentru Geoană, PD-L era deja o amintire, azi. Pînă şi Bourenii ar fi revenit la partidul-mamă. Aşa, pînă şi Vlădeştii sînt portocalii.

Restul – vorbe de clacă. Ba chiar poate fi nostim – deşi, ar trebui să fie tare trist – că principalul adversar al lui Antonescu, în PNL, ajunse Sică Orban. Măcar, va fi un concurs muzical între un gurist şi un ghitarist. ... See all content Hide content

1 month ago onWordpress in voxpublica.realitatea.net

Nu mai plînge, Jane/ Plînsu’ e de formă/ Jana nu e moartă/ Jana se transformă.

D’aia, bre!

Uite, Poiana lu’ Iocan – agora ot Siliştea-Gumeşti. Moromete pleacă de-acasă – de care parcă nici nu-i pasă, deşi venea Jupuitu să-i ia şi cenuşa din vatră – să-nvîrtă politica după mintea lui: Cum să refuzi, tu, domnule, să munceşti şi să laşi şi pe alţii să muncească?

Era vorba despre o grevă – ceva ce nu intra în căpăţînile lor de oameni ai pămîntului. Cu toate astea, sînt gata să se-ncaiere.

În fundal, Iocan cu barosul – dacă votezi cu ăilalţi, îţi sparg capul cu barosul ăsta.

Dar toţi sînt de acord că Iorga are două creiere. Adică, lumea aceea era prea complicată – ameninţător-complicată – pentru ei, de înţeles doar pentru ăi cu două creiere. Tot ce puteau ei era să o-mblînzească dînd-o pe glumă (cît pămînt o avea “ăl mic” – Mihai I – de la ‘mă-sa). Glumă-glumă dar, dacă n-aveai pămînt erai un amărît. Şi dacă vindeai din pămînt erai un amărît.

Azi, agora-i netul. Ceva unde n-ai nevoie de două creiere ca să-nţelegi tot şi-un pic. Ceva unde s-au înmulţit ciocănarii, de-ai zice că-i adunarea covăliilor acolo. Ceva unde Cocoşilă l-a detronat pe Moromete. Şi unde, de-atunci, argumentul suprem este “Vezi că eşti prost?”

Ziarele – cititul, în genere – sînt pentru oameni care vor să afle, să-nveţe, să se deştepte la cap. Noi naştem deja deşteptaţi, la ce dracu’ ne-ar mai trebui nouă ziarele? Eşti tu – Cristi Teodorescu – mai dăştept ca mine, bă? Da’ dă ce? Dac-ai fi aşa dăştept, ai fi şi tu un Patriciu, Vîntu, Bobby Păunescu, un Becali – măcar. Care ăia e dăştepţi, că-i învîrte ei pe deşte, pă toţi, bă!

Da’ tu eşti un amărăştean ca şi mine, ca ce chestie s-ascult eu de tine? Dacă vrei s-ascult, ia zi: Cum să dau şi eu o ţeapă – n-am zis “tun” – şi să scap de grija zilei de mîine şi poimîine? Şi să stau să citesc toate bazaconiile, nici la bască să nu mă doară de amărăşteni.

Nu ştii? Păi, vezi că eşti prost? ... See all content Hide content

1 month ago onWordpress in voxpublica.realitatea.net

Eu am citit tot ciclul “Despre dragoste. Anatomia unui sentiment” ca pe o confesiune mascînd o declaraţie (poate că manquee) de iubire. Aşa că nu mă miră avîntul polemic.

Între timp, lucrurile s-au mai aşezat, cred. Cum pentru toţi se aşează. Aşa că exagerările pot fi zîmbind semnalate şi asumate.

Aici, s-a-ntîmplat ca exagerarea ta să intre-n coliziune cu a mea. Rien de rien a la fin, n’est-ce pas?

Cum cînta Edith Piaf? Non, rien de rien, non je ne regrette rien/ Ni de jour, ni de nuit… ... See all content Hide content

1 month, 1 week ago onWordpress in voxpublica.realitatea.net